Istoria atestă producerea vitraliilor începând din secolul XII, iar de atunci procesul de realizare al vitraliilor clasice s-a schimbat foarte puţin. Un vitraliu clasic este format din bucăţi de sticlă colorată ţinute împreună de o reţea de zăbrele de plumb. Iniţial detaliile feţei, mâinilor şi faldurile draperiilor şi ale imbracaminţii erau pictate pe sticlă cu negru şi maro apoi sticla era coaptă la o anumită temperatură. În jurul anului 1300 a fost descoperită vopseaua galbenă şi astfel a fost posibil ca sticla albă să fie pictată în galben iar cea albastră să capete culoarea verde. Aceasta a dus la diversificarea modelelor de vitralii dovedindu-se foarte folositoare la redarea chipurilor, a părului şi a coroanei iar in cazul imaginilor cu sfinţi a haloului de deasupra capului.  

Cu toate că producerea sticlei colorate a continuat în secolele 17 şi 18, meşteşugul făuritorilor de vitralii a fost din ce în ce mai puţin cunoscut şi cu timpul s-a pierdut. De abia în secolul 19 au existat încercări de redescoperire a tehnicii medievale a artizanilor producători de vitralii iar in Anglia, aceasta a dus la o revitalizare a interesului pentru arhitectura gotică. Charles Winston şi arhitectul A. W. N. Pugin au fost cei care au ajutat la redescoperirea şi la proliferarea vechii tehnici pentru vitraliile în stil gotic. Ca rezultat al experimentelor lui Winston din 1850, calitatea sticlei colorate a început sa se apropie de cea a vechilor artizani. Ca rezultat atelierele de sticlărie au început sa producă versiuni de ferestre în tehnica şi stilul medieval.

Fraţii Bolton, englezi emigranţi, au înfiinţat primul atelier de vitralii în America şi au produs ferestre în stil gotic care au devenit un fel de normă până în momentul dezvoltării unui stil distinctiv american.

Vitraliul, sau mai corect poate, arta sticlei, este din ce in ce mai prezentă astăzi. Explozia de interes din ultimii 30 de ani a dus la dezvoltarea unor noi şi imaginative forme ale acestei arte. Noile tehnologii şi creşterea interesului in vitralii ca hobby, au dus la ceea ce a fost numită "o nouă epocă de aur a sticlei".

Noile case sunt frecvent completate cu spectaculoase intrări din sticlă, ferestre de baie cu vitralii, abajururi Tiffany. Panouri decorative sunt achiziţionate pentru a fi atârnate în dreptul unei ferestre însorite. Forme minunate decorează mese, pereţi, ferestre, tavane. Noii artişti combină, creează şi dezvolta forme şi stiluri unice. Apar materiale noi, tehnici noi. Totul se vrea modern... Şi se pare că va dura.